Marin Barbu (64 de ani) şi-a găsit liniştea la Sfântu Gheorghe, unde continuă să facă lucrul pe care îl iubeşte cel mai mult, fotbalul! Este coordonatorul Centrului de Copii şi Juniori al echipei Sepsi de aproximativ doi ani, unde primeşte respectul pe care îl merită şi unde experinţa şi cunoaşterea îi sunt recunoscute şi apreciate.
Recent, Marin Barbu a povestit cum e viaţa la Sfântu Gheorghe, dar şi ce planuri are, mai ales că a luat şi cetăţenie maghiară. Fostul fotbalist al echipelor Steaua, Tractorul Braşov sau FCM Braşov, fost antrenor al formaţiilor Foresta Suceava, FC Braşov, Ceahlăul Piatra Neamţ, Poli Iaşi, Petrolul, Astra sau UTA, a luat cetăţenia pentru mai multe motive, printre care acela că poate ajunge în SUA fără viză, dar şi că din Ungaria poate alimenta cu benzină mai ieftină decât în România.
Citește și
”Domnule, eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu, încă mai lucrez. Sunt coordonator la Centrul de copii şi juniori la Sfântu Gheorghe. Oamenii de acolo îmi poartă un mare respect şi am o relaţie bună.
(N.r. - Cum ai ajuns acolo când tu eşti bucureştean?) Bucureştean get-beget! Cea mai mare parte a carierei am jucat la Braşov. Aproape 170 de meciuri. La Sf. Gheorghe am ajuns militar.
(N.r. - Şi-acum locuieşti în Covasna?) Da, da. La Bixad. Am o casă a socrilor pe care eu am renovat-o.
(N.r. - Soţia ta e de etnie maghiară?) Da, păi, şi eu sunt cetăţean maghiar! Ne-am luat cetăţenia eu şi toată familia mea.
(Ce avantaje aduce cetăţenia?) Mă sui în avion şi mă duc în America fără viză, fără nimic. Dacă vreau, îmi pun la maşină numere de Ungaria şi mă duc şi-mi iau motorină ieftină. Am paşaport maghiar, mă duc în Schengen şi nu mă controlează nimeni”, a spus Marin Barbu pentru GSP.
Fostul mare fotbalist a povestit şi de unde îi vine porecla de ”Magiun”:
”Gică Stănculescu mi-a zis aşa şi aşa mi-a rămas. Mi-a zis la primele selecţii: "Parcă ai magiun pe ghete, aşa se lipeşte mingea". Eu când eram copil eram rapidist, m-am dus la selecţie la Rapid şi m-au refuzat. Că sunt prea mic de înălţime, prea slăbuţ. Uite că nea Gică a avut ochi”.
