Septembrie, 2019. Gică Hagi făcea o criză de nervi la o banală conferinţă de presă, după un Viitorul - Poli Iaşi. “Regele”, transfigurat la faţă, urla la nişte jurnalişti, a căror singură vină era să se găsească în acea sală, pe motivul că alţi jurnalişti nu i-au trecut numele pe o listă cu posibili selecţioneri. “Vreţi să mă eliminaţi? Lipsă de respect. E nesimţire, e nesimţire!”, striga “Regele” din răsputeri. Era atât de convingător încă aveai tendinţa să te gândeşti la cât de crudă e lumea cu Gică Hagi şi cum se culcă el noapte de noapte cu gândul că va mai antrena o dată echipa naţională cea mult iubită şi “care nu se refuză”. Acum îţi dai seama că Gică Hagi îşi dorea atunci oferta doar ca să o refuze.
“Românul e un fel de om care se supără dacă nu-l inviţi şi, dacă-l inviţi, nu vine”. Aşa sună un vechi citat din Moftul Român, o revistă înfiinţată de Ion Luca Caragiale. Acesta este Gică Hagi. Este tipologia românului sadea. A refuzat echipa naţională când toţi visătorii îl vedeau deja întorcându-se la Campionatul Mondial în Statele Unite, în costum de antrenor şi cu Ianis căpitan. A aruncat acel motiv prin care oameni de fotbal aleg să declare ceva, dar să nu spună nimic: “proiectul”. În realitate, nimeni nu ştie la ce se referă. Dar acesta este Gică Hagi. Un fost jucător genial şi un antrenor de neînţeles şi neîmplinit. Un tip căruia îi intri greu spre deloc în graţii, un tip cu care e dificil să lucrezi, după cum spun colaboratorii săi şi care din când în când îşi varsă supărările pe presă, dar fără să înţelegi mereu ce a vrut să transmită. Însă lumea îl respectă prea mult pentru a-l contrazice vreodată.
Proiectul de care vorbeşte Hagi este într-un impas. Farul n-are gol marcat în primele 3 meciuri ale sezonului şi nici jucători care să mai atragă atenţia. Hagi a fost prima opţiune la echipă naţională pentru trecutul său, nu pentru prezent.
Nu cumva Gică Hagi a refuzat echipa naţională pentru că nu crede în ea? Aşa cum au mai refuzat-o Edward Iordănescu, Răzvan Lucescu, Dan Petrescu şi alţii. Pentru că actuala generaţie este “Generaţia de Refuzat”, nu “Generaţia de Suflet”. Este un grup care oferă doar riscuri, nu şi garanţii. În ultimii ani România nu şi-a ales selecţionerul. A luat ce s-a putut. Şi la fel va fi şi acum. Viitorul selecţioner nu va fi ales pe criteriul valoric. Nu va fi pus acolo pentru că munca ori rezultatele îl recomandă. Va fi avut doar şansa că alţii au spus un “NU” categoric “Generaţiei de Refuzat”.
