Citește și
Man şi Mihăilă fac egal cu Juventus, aproape în acelaşi timp în care Radu Drăguşin învinge Manchester City. Pare o nebunie. Miercuri a fost o seară în care îţi venea să te ciupeşti, în timp ce zapai între canalele unde jucau românii. Să nu fi fost un vis. Parcă n-avea cum să să întâmple chiar aşa. O seară care în alţi ani părea ştiinţifico fantastică pentru antrenorul echipei naţionale. Erau mai multe ştiri cu oameni care se jurau că au văzut OZN-uri, decât meciuri cu români, în campionatele puternice.
Titularii echipei naţionale aveau la ultima convocare o medie de prezenţă în teren pentru echipele lor de club de 71%. Imens, pentru echipa naţională al ultimului deceniu şi jumătate, când căutai “cu lupa” stranieri care să nu frece banca la echipele lor din afară, iar cei care jucau în campionatele de top erau la fel de rari ca zimbri din rezervaţii.
Echipa naţională a României este în cel mai bun moment al său de pe la Euro 2008 încoace. Cu Euro 2016 nu ne prea putem lăuda. Naţionala este o echipă deja construită, cu fotbalişti care evoluează constant, unii chiar în campionate de top. În plus, vine după un Euro reuşit, care a generat un capital de încredere şi simpatie pe care naţionala parcă nu l-a avut niciodată. Pe lângă toate acestea, România mai joacă şi în liga C din Nations League, unde meciurile par mai mult un cadou pentru ai noştri.
Cum să nu-ţi doreşti să antrenezi echipa naţională în acest moment? Totuşi, cineva nu a mai vrut. Aţi mai auzit ceva de Edward Iordănescu? O fi bine? Nu l-a văzut nimeni la faţă după Campionatul European. N-a mai dat interviuri nici măcar pentru cei cu întrebări “de bine”. Doar alţii se mai trezesc să vorbească despre el, dar pare că multe informaţii nu au nici ei. Mai mult vorbesc “din auzite”.
Edward Iordănescu şi-a dorit o ieşire de pe scenă, în aplauze. Doar că, după aproape 4 luni de la Euro, nu-l vedem antrenând. Asta în timp ce naţionala îşi trăieşte cel mai bun an din ultimii 15.
E o situaţie pe care Răzvan Lucescu, Daum, Contra sau Rădoi doar o visau, atunci când erau selecţioneri. De ce să dai cu piciorul la o astfel de oportunitate? Nu îţi aduceau Man, Mihăilă sau Drăguşin mai multe oferte după încă 6 victorii în Nations League?
