VIDEO EXCLUSIV | Alex Bourceanu şi un subiect neatins în fotbalul românesc: "Asta e problema preparatorilor fizici". Exemplul propriu oferit şi cum a fost blocat "bestia" din Premier League

În direct la Look Sport LIVE, miercuri dimineaţă, Alexandru Bourceanu a lansat o temă interesantă, rareori abordată de jucătorii sau antrenorii din Casa Liga 1. Fostul mijlocaş a vorbit pe larg despre momentul în care a considerat că preparatorii fizici s-au comportat greşit cu el, apoi, după oferirea propriului exemplu, a dezvăluit una dintre problemele cu care se confruntă fotbalul românesc.

 

Măcinat de două accidentări importante de-a lungul carierei, care l-au ţinut departe de teren aproximativ un an şi jumătate, Bourceanu a conştientizat abia după retragerea din fotbal unde au greşit el şi cei din jurul lui în momentul în care încerca să revină la nivelul arătat înainte de problema fizică. Iar discursul său e unul manifest, care punctează subiecte rar dezvoltate în peisajul autohton şi ridică multe semne de întrebare asupra capacităţii staff-urilor tehnice de a lua decizii importante în momentele în care unii jucători sunt forţaţi să revină după accidentări:

 

"Nu am fost niciodată mulţumit. Sigur că mi-am dorit mai mult. Unii ar spune că mi-am atins limita, eu spun că nu, din varii motive. Unul a fost reprezentat de accidentări, care n-au ţinut de mine. Au fost accidentări ciudate, la două dintre ele mi-am prins piciorul în pământ şi am stat un an şi jumătate. Lipsa de continuitate pe care mi-a dat-o istoricul accidentărilor şi felul în care ar trebuit să mă antrenez după accidentări. Cu cunoştinţele de acum îmi dau seama că am făcut lucruri pe care nu trebuia să le fac. Când vii după o accidentare sau o perioadă de inactivitate la nivelul altor jucători top fitness, nu-i poţi aplica acelaşi nivel celui care revine ca celui care e top. Eu trebuia să mă antrenez mai puţin la nivel de fitness. Stimulul pe care-l aplicau asupra mea era mai mare decât cel aplicat celor top fit. Eram mereu obosit, performanţa era slabă. Pentru că performanţa era slabă se presupunea că sunt nepregătit, apoi făceam şi mai multe antrenamente. Ce se întâmpla? Reaccidentare! 

 

Asta se întâmplă în fiecare zi. Dacă un jucător vine după accidentare i se spune <<OK, cinci antrenamente cu echipa şi încă două separat>>. Cei pregătiţi se antrenează de cinci ori, tu te antrenezi de şapte ori. Asta nu face decât să te expună riscului de a te reaccidenta. Vei fi mai obosit şi, cu un nivel de fitness scăzut, te compari cu cei cu un nivel ridicat. Cum le poţi face faţă? Cum poţi fi pregătit? La momentul respectiv nu ştiam, am aflat între timp, după ce am făcut nişte cursuri. 

 

Percepţia lumii e că jucătorul e nepregătit, că nu vrea. La prima accidentare îmi reproşez mie că nu am reuşit să mă ridic, viaţa extrasportivă nu era la cel mai înalt nivel. Nu am fost la fel, pentru că eram în circul ăsta vicios: mă antrenam mult, eram obosit. Deja eram la 30 de ani, nu puteam să mă antrenez ca la 18-19-22 de ani. Nereuşind să mă ridic la nivelul echipei, m-am demoralizat. Mă gândeam de mai multe ori să mă las de fotbal, dar erau flash-uri. Aveam o zi, două, apoi reuşeam să revin, mai trăgeam o perioadă. E clar că nu a greşit un singur om, că principalul vinovat sunt eu pentru că nu am reuşit!", a punctat Bourceanu, la Look Sport LIVE.

Revenind în actualitate, Bourceanu scoate în evidenţă o altă eroare care pare să domine fotbalul românesc şi explică modul în care Joao Cancelo, fundaşul lui City, a reuşit să-l blocheze pe Adama Traore, unul dintre cei mai puternici jucători din lume, în meciul câştigat de echipa lui Guardiola marţi seară, 3-1, în Premier League:

 

"E o problemă şi cu preparatorii fizici. Separăm pregătirea de fotbalul în sine. Facem lucruri fără context - minge, coechipier, adversar. În momentul în care ne antrenăm şi facem fitness fără context, facem fitness de bază. Apoi sperăm că ceea ce am făcut în afara contextului să punem în context. Aseară am văzut cel mai bun exemplu. OK, facem forţă, o dezvoltăm. Unde folosim cel mai mult forţa? În dueluri! Sigur, fiecare sprint are o componentă de forţă, dar nu cea pe care o vedem noi. Am văzut aseară Man. City cu Wolves cu Adama Traore, probabil unul dintre cei mai puternici jucători din lume. Cancelo câştigă trei dueluri unul după altul, deşi, ca forţă, e mult sub. De ce? Pentru că duelurile trebuie puse în context. 

 

Cred că, dacă noi dorim să facem forţă, pe care cel mai mult o vedem în duel, trebuie să antrenăm duelurile. Pentru ca jucătorii să înveţe să câştige duelurile cu armele lor. Eu la 18 ani nu puteam să mă transform în Didier Drogba din punct de vedere al forţei, era imposibil. Am o idee din fiecare zonă a antrenamentului sportiv. Trebuie să văd cum pot antrena comunicarea dintre jucători, cum să ia decizii şi la nivel de tehnică să văd cum îi pot ajuta să ia cele mai bune decizii. Eu nu pot să iau decizii în locul lor", a mai argumentat fostul internaţional.

Adama Traore, "bestia din Premier League"