Marius Niculae, fostul mare atacant al lui Dinamo şi al echipei naţionale de fotbal a României, a retrăit două momente complet opuse din istoria ”câinilor roşii”: ”minunea de la Liberec” şi ”minunea din Ştefan cel Mare”. În episodul 5 al mini-seriei ”Săgeată spre titlu”, intitulat ”Amintiri din Groapă”, Niculae şi-a amintit iniţial cu amărăciune de situaţia cu care se confruntă echipa sa de suflet, raportat la istoricul glorios pe care Dinamo l-a avut în trecut.
Ulterior, Marius Niculae a schimbat registrul şi a povestit amuzat cum a trăit celebrul Dinamo – Foresta Fălticeni 4-5, terminat cu victoria oaspeţilor, care au fost conduşi cu 4-0! ”Săgeată” a dezvăluit starea generală din vestiarul pregătit la acea vreme de Cornel Dinu şi un schimb de replici absolut fabulos cu un alt vârf important din istoria ”câinilor”, Adrian Mihalcea.
Citește și
Nu a înţeles de ce sucevenii sărbătoreau
”E dureros pentru Dinamo să nu prinzi play-off-ul. Sunt probleme mai grave. Să ai ca obiectiv evitarea retrogradării, ceea ce nu a fost niciodată la Dinamo. De mic copil când am crescut la Dinamo doar locul 1 exista. Locul 2 era insucces. Sunt copii care nu i-au văzut niciodată pe Dinamo campioni. Din 2007 de când au luat ultima oară au trecut ceva ani. Dinamo plăteşte pentru greşelile din trecut. Dinamo nu s-a mai calificat într-o grupă de competiţie europeană de la Liberec (n.r.- Europa Legue, sezonul 2009-2010).
Am rămas în istorie şi cu ceva pozitiv, nu doar ceva negativ: singura echipă care conduce cu 4-0 şi mânâncă bataie 5-4. Am fost, am dat golul 4. La 4-0 am cerut schimbare, pentru că a vrut să mă schimbe la pauză cu Florin Răducioiu. Aveam 3-0 la pauză, eu mă băteam pentru titlul de golgheter, era Cursaru (n.r- Cătălin) în urmărirea mea. Şi i-am zis lui Cornel Dinu <lasă-mă să mai dau un gol, simt că mai dau un gol că sunt aşa slabi>. Am dat golul de 4-0 cu capul şi atunci a avut sens să mă schimbe.
După, am ieşit la finalul jocului că am fost la doping (n.r.- controlul anti-doping). Eu nu am ştiut decât de 4-2. Unde se face dopingul e exact lângă vestiarul adversarilor. Eu în mintea mea ştiam că e 4-2. Că acolo nu ai informaţiile, decât dacă veneau jucătorii care erau schimbaţi. Am ieşit în minutul 60, dacă nu mă înşel. Şi când am ieşit, de la doping după meci, nu ştiam de ce se bucură echipa adversă.
În mintea mea, mă gândeam de ce se bucură ăştia? Că n-au luat multe? Nu înţelegeam, îmi dădea cu virgulă. Eu îmi vedeam de drum în continuare. Ajung în vestiar, linişte! Lângă mine era Adrian Mihalcea. Şi îi spun: <Ce s-a întâmplat, ce-i cu liniştea asta?>, <Cum, nu ştii?>, <Nu ştiu!> <Am mâncat bătaie!>, <Ei, mă iei la mişto, cum să fi luat bătaie. Ai chef de glume, băi, ţăranule, lasă-mă-n pace>, ”Nu fac, 5-4!” <Bă, du-te!>. Şi am stat seara să văd în reluare meciul până la două dimineaţa. Mi s-a părut ceva incredibil.”, a povestit Marius Niculae, în cadrul mini-seriei "Săgeată spre titlu".
La 11 noiembrie 2000, Foresta Fălticeni învingea Dinamo în Ştefan cel Mare, cu 5-4, după ce ”câinii roşii” au condus până în minutul 70 cu 4-0. Formaţia suceveană a produs una dintre cele mai mari surprize din istoria fotbalului românesc şi una dintre cele mai spectaculoase reveniri.
