Cum ar fi fost ca în decembrie 2022 să te poţi teleporta până în ianuarie 2025, la sediul Universităţii Craiova? Ai fi rămas perplex. N-ai mai fi înţeles nimic. Sorin Cârţu, cu un zâmbet larg, aşteptându-l în faţa uşii pe Mirel Rădoi, nerăbdător să-l îmbrăţişeze. Ce e asta? Ce se întâmplă? Nu cumva este acel Sorin Cîrţu care în 2022 spunea că Rădoi este “cea mai mare decepţie”? N-a fost aceea “ultima oară când vorbesc despre el”? Nu era vorba că “niciodată în viaţa mea nu vreau să-i mai văd faţa”? Fantastic! Este înălţător că oamenii se împacă, dar chiar atât să valoreze cuvintele aruncate în fotbalul românesc? Uităm tot, dacă interesul de moment este comun?
Dar ce caută Mirel Rădoi la sediul Universităţii Craiova? “Ce a făcut Mirel Rădoi în acel moment a fost o decizie proastă, nefundamentată, care nu trebuia luată. A lăsat în urmă doi jucători cu litigii, care cer 7 milioane de euro. A lăsat o ceartă între echipă şi suporteri. Părerea mea e că a fost o decizie proastă, pripită şi fără sens. De acolo a început toată căderea noastră. Atunci, practic, şi-a tras singur un glonţ în cap”. Este declaraţia lui Mihai Rotaru, la plecarea aceluiaşi Rădoi, care s-a întors ca un salvator la clubul de unde fugise, cu eticheta de antrenor care eşuase, pentru a se exila, de bunăvoie, în deşert.
Sigur că argumentul clişeistic “face ce vrea cu banii lui” este de necontestat şi în această situaţie. De obicei este aruncat în orice discuţie, când nu există alte argumente. Dar ne putem pune şi noi câteva întrebări. Când s-a luat decizia proastă? Când a plecat Rădoi sau când a fost numit a doua oară? Atunci era slab şi acum este bun? Care a fost momentul în care patronul Rotaru a greşit? În 2022 sau în 2025?
Cifrele lui Rădoi la Craiova n-au fost mai bune decât ale lui Gâlcă. Ultimul a părut “executat”. A lăsat echipa la 5 puncte de primul loc şi a avut o medie de 1.74 puncte/meci, obţinute în 35 de partide. Media lui Rădoi a fost de 1.75 de puncte/meci, în 20 de jocuri. Practic, Gâlcă a plecat pentru un procent de 0,01, pe care îl avea în minus?
Care ar fi explicaţia logică pentru care un antrenor cu mai mare experienţă şi rezultate mai bune în carieră este înlocuit cu unul fără rezultate şi care a mai fost la echipă? Aici nu este despre Rădoi sau cu Gâlcă. Patronii din fotbalul românesc simt o tentaţie nebună de a schimba antrenori. Pare că doar pentru asta investesc bani. Iar strategia cluburilor lipseşte cu desăvârşire. Dar greşim noi, cei care căutăm logica acolo unde nu există. În fotbalul românesc şi în relaţiile toxice şi alunecoase ale oamenilor care se găsesc în el.
