“Banii sau viaţa?” O întrebare retorică, de la care pleacă şi unele cărţi de dezvoltare personală. O replică din filmele cu cowboy, transpusă în jocurile unei copilării fără telefoane mobile.
Astăzi, o întrebare dificilă pentru tot mai mulţi fotbalişti. Alegi fotbalul de top şi o viaţă de fotbalist aşa cum au visat sau pe cel al arabilor, unde singurul argument se măsoară cu cardul, la bancomat? Îţi urmez visul sau încerci să te îmbogăţeşti rapid? John Duran este numele ultimului jucător care a ales banii. Un atacant de la Aston Villa, cu un viitor luminos în Premier League, s-a dus în Arabia Saudită. La doar 21 de ani! Şi ce poţi să-i spui? Salariul său: 1900 de lire pe oră! Dacă în trecut doar fotbaliştii pe final de carieră alegeau acea zonă a Planetei, astăzi sunt convinşi tot mai mulţi tineri să o facă, pe sume care sfidează bunul simţ.
Din păcate pentru Florinel Coman, el n-a prea putut să aleagă. El a revenit astăzi în fotbal. Da, a fost retras pentru o vreme. Poţi numi fotbal adevărat ce se joacă în Qatar? Acolo este o păcăleală reciprocă, între fotbalişti şi şeici. Un compromis tacit. O dată cu transferul în Serie A, Florinel Coman revine în fotbal. El a fost o victimă până acum. Victima propriei sale valori. “Greşeala” sa a fost că s-a născut cu un talent mare şi că acest talent al său a creat iluzii şi aşteptări. 50, 60, 70 de milioane de euro. Gigi Becali arunca, săptămânal, cu sume fantasmagorice pe care visa să le încaseze pentru vedeta sa. Sume care aveau “darul” de a ţine departe orice club serios. Iar anii au trecut, iar talentul său se irosea în România. Asta în timp ce alţii, mult mai slabi decât el, jucau în campionatele mari. A fost nevoie să joace prost o perioadă, pentru ca patronul să mai reducă pretenţiile, iar atunci singura ofertă bună a venit din Qatar.
Este cazul clasic al fotbalistului din România care ia minţile patronilor, pentru simplul fapt că este mai bun decât alţii. Brusc, devine un “diamant”, un “giuvaier”, un “briliant”, iar gândirea logică a celor care pot încasa bani de pe urma lui dispare complet. Parcă intră în transă. Vor să dea lovitura vieţii. Preţurile sunt nerealiste şi toate ofertele sunt refuzate. Nimănui nu-i mai pasă de cariera jucătorului, care ajunge să-şi blesteme talentul cu care s-a născut. Iar timpul trece, frustrarea negocierilor ratate se accentuează şi intervine supărarea. “Diamantul” se transformă în duşman. Pare că este vina lui că nu este atât de bun pe cât îl vede patronul. Iar fotbalul din Golf reprezintă compromisul. Fotbalul unde reuşitele se măsoară în dolari, nu în goluri. În câţi bani faci, raportat la anii pe care îi joci. Câte apartamente ţi-ai luat în Dubai sau câte blocuri poţi să construieşti în România, din banii câştigaţi de la şeici. Dar este un troc. Îţi vinzi cariera, pentru bani.
Florinel Coman n-a ajuns până acum într-un campionat de top din Europa pentru că a fost prea bun ca să fie vândut pe un preţ decent. Ce paradox! Aşteptările lui Gigi Becali i-au frânat cariera. Ce să caute Coman într-o glumă de campionat, precum cel din Qatar? El are talentul să ridice tribune în picioare, să fie aplaudat. Se iroseşte să fie doar un fotbalist la curtea şeicului, care să gâdile orgoliul unor miliardari ce văd în fotbalul noua lor distracţie.
Abia acum începe cariera internaţională a lui Coman. A evadat din lanţul cu care era legat şi acum îşi poate urma visul. Nici un copil nu visează să joace fotbal printre cămile! Totuşi, pare puţin cam târziu pentru Florinel.
