“I-am ciuruit”, a spus Răzvan Burleanu în 2018, când a câştigat încă un mandat de preşedinte la FRF. Celebra replică a lui Sergiu Nicolaescu era rostită de Burleanu cam în acelaşi timp în care Mircea Lucescu se urca în grabă în maşină, afişând o mină tristă şi rostind printre dinţi o predicţie apocaliptică: “Fotbalul românesc a murit în această seară!”. Motivul pentru care “Il Luce” vedea deja cum fotbalul românesc se face oale şi ulcele era chiar victoria lui Răzvan Burleanu, în duelul cu Ionuţ Lupescu, al cărui susţinător vădit era marele antrenor.
Te-ai fi gândit atunci că, peste 6 ani, Răzvan Burleanu şi Mircea Lucescu vor ţine împreună acelaşi tricou al naţionalei, în lumina bliţurilor de la aparatele foto, anunţând contractul antrenorului cu FRF, din postura de selecţioner? Se pot trage multe concluzii după aceste desfăşurări ale evenimentelor despre cât de colerici sunt românii sau cât valorează multe dintre declaraţiile făcute de oamenii din fotbal. Dar acestea nu ar fi noutăţi.
O altă concluzie, la fel de evidentă, se poate trage, văzând faţa zâmbitoare a lui Răzvan Burleanu. El nu şi-a retras acele cuvinte, ba chiar s-a ţinut de acea afirmaţie. Abia acum realizăm că preşedintele FRF chiar “i-a ciuruit” pe toţi “greii din fotbalul românesc. I-a făcut să-l accepte ca lider pe cine? Tocmai pe doi dintre adversarii săi cei mai importanţi şi cei mai vocali: Gică Hagi şi Mircea Lucescu. Oamenii care i-au susţinut cel mai mult pe Gică Popescu şi Ionuţ Lupescu în bătăliile cu Burleanu pentru şefia FRF. Hagi a negociat cu Burleanu şi i-a mulţumit pentru ofertă, iar Lucescu a bătut palma cu “duşmanul” din trecut. Cine să-l mai conteste astăzi? Burleanu le-a arătat celor mai mari nume din fotbalul românesc că el este vedeta, pe terenul pe care joacă şeful FRF. El driblează, el centrează şi tot el dă cu capul. Restul nu au decât să i se alăture, dacă nu vor să stea pe bancă. De chibiţii care comentează din spatele gardului nici nu-i mai pasă.
De ce s-a ajuns aici? Pentru că, în general, marii oameni de fotbal din România cred că pot trăi până la capăt din numele pe care şi l-au făcut pe teren. “Am jucat fotbal”, este argumentul suprem aruncat de fiecare dată când apare o controversă. E cam singurul argument. Nu prea se ascultă sfaturi şi cei cu care nu s-au întâlnit în iarbă nu prea sunt luaţi în serios. Nu sunt ascultaţi şi sunt priviţi de sus. Se trăieşte mult din amintiri în fotbalul românesc. Burleanu a câştigat pentru că a trăit în prezent. Marea victorie a venit pentru el abia acum. Cei care l-au combătut şi l-au desconsiderat s-au bucurat să primească un telefon de la el. Şi iată că Mircea Lucescu a ajuns selecţionerul primei naţionale tocmai în fotbalul pe care-l “îngropase”. Ce ironie! Fotbalul românesc n-a murit, dar Burleanu chiar “i-a ciuruit” pe toţi.
