Adnan Golubovic este piesă de bază în angrenajul lui Dinamo. Portarul sloven a ajuns în România la începutul sezonului precedent, iar de atunci s-a impus între buturile echipei bucureştene.
Pe lângă evoluţiile foarte bune, Adnan are o poveste impresionantă. De mai multe ori, el a fost tras în jos de accidentări, dar niciodată nu a renunţat la visul a ajunge la nivel ridicat în fotbal. Mulţi ar fi renunţat dacă erau în locul său, dar dinamovistul a strâns din dinţi, a trecut peste unele situaţii greu de imaginat, iar acum îşi demonstrează valoarea la clubul din "Ştefan cel Mare".
Citește și
Adnan Golubovic a fost de acord să ofere un interviu pentru Prima Sport. Materialul realizat a fost unul de-a dreptul impresionant, iar pe lângă calitatea de portar, slovenul a scos la suprafaţa şi firea de lupător pe care o are.
Născut pe 22 iulie 1995, la Ljubljana, Golubovic s-a apucat de fotbal la 11 ani şi a devenit junior la formaţia Bravo. În cadrul interviului, sportivul în vârstă de 29 de ani a explicat cât de mândru este să fie portar.
"În final, am fost fericit că am rămas în poartă, fiindică este un privilegiu să fii portar. Noi nu gândim foarte mult. Atunci când este o situaţie foarte periculoasă, noi punem capul acolo unde jucătorii nu ar pune piciorul şi asta este ceea ce îmi place".
Adnan a evoluat, începând cu 2011, la naţionala U17 a Sloveniei. Deşi trebuia să fie titular la Campionatul European din 2012, care s-a desfăşurat în ţara natală, Golubovic a suferit o accidentare gravă.
"La 17 ani trebuia să joc la Europeanul sub 17 ani, în Slovenia şi cu o lună înainte mi-am rupt piciorul. După un an am suferit o accidentare serioasă, mi-am rupt ligamentele".
Fotbalistul de la Dinamo a trecut peste acest "hop", iar peste doar câţiva ani a ajuns în Serie C. Evoluţiile foarte bune l-au propulsat în vizorul mai multor echipe din Serie B şi din Serie A, totuşi, din nou, o accidentare i-a pus "stop" carierei. Fotbalul profesionist părea să fie doar un vis, iar slovenul ajunsese să livreze pizza pentru doar patru euro pe oră. Mulţi s-ar fi lăsat după această accidentare, dar Adnan a strâns din dinţi şi a continuat să viseze.
"Aveam foarte multe opţiuni după primul meu an în Serie C, să merg în Serie B, chiar şi în Serie A, dar la cluburi din coada clasamentului. M-am accidentat la genunchi, din nou, dar de această dată au fost ambii genunchi.
A fost foarte dificil, pentru că atunci când am suferit accidentarea, clubul a decis să rupă contractul şi timp de un an nu am avut echipă, cu ambii genunchi rupţi.
În perioada aceea m-am antrenat singur, pentru că nu aveam bani să îmi plătesc recuperarea. Am livrat pizza pentru câteva luni, iar cu banii mi-a fost puţin mai uşor. Nu am vrut să stau acasă şi să plâng, am vrut să revin. Da, a fost foarte greu şi m-am schimbat mult.
Cu două luni înainte să lucrez acolo, să livrez pizza, eram în Italia şi jurnaliştii spuneau: «El este noul Samir Handanovic». Două luni mai târziu, lucram pentru patru euro pe oră.
Îţi schimbi viaţa. Salariul este diferit, numeri fiecare euro când lucrezi. Era pentru mine ciudat să livrez pizza pentru cineva cunoscut ... să merg la cineva la uşă şi să deschidă o persoană pe care o cunosc ...
Ştii cum sunt oamenii, le place să râdă când ai probleme sau când eşti căzut, exact aşa e, am simţit-o pe pielea mea".
Totuşi, Adnan Golubovic a avut parte şi de suport în acea periaodă dificilă. Familia, vecinii şi un prieten au reuşit să îl motiveze să continue. Chiar şi aşa. slovenul a avut probleme şi după ce a revenit pe teren, din cauza durerilor. De asemenea, exista şi frustrarea pentru că nu se mai afla la nivelul ridicat care l-a propulsat în vizorul formaţiilor din Serie A.
"(n.r Cine a creuzt în tine în acea perioadă) Părinţii mei, vecinii mei, prietenul meu cel mai bun. De exemplu, cel mai bun prieten al meu mi-a plătit sala pentru trei luni.
Nu mă simt ruşinat, mă simt mândru pentru că nu m-am oprit. Am luat responsabilitatea în mâinile mele şi am arătat, la 23, 24 de ani, că sunt foarte responsabil. Când mă uit înapoi ... am făcut ce trebuia.
În primele şase luni, după ce am revenit pe teren, am urât fotbalul, pentru că aveam dureri foarte mari în acele luni.
Când îţi rupi ambii genunchi este dificil şi nu mai eram la acel nivel şi mă frustra foarte tare. Voiam să îmi termin cariera, în acel moment".
Perioadele dificile l-au ajuat pe Adnan şi a realizat că totul trebuie făcut ca la carte în viaţă, pentru a evita noi accidentări.
"Când ai o traumă, nu vrei să faci din nou greşeli şi eu vreau să fac totul ca la carte", a concluzionat "spartanul" Adnan Golubovic.
