Cristian Daminuţă, fost mijlocaş defensiv trecut prin loturile de la Inter Milano şi AC Milan, cu cele mai multe evoluţii în carieră pentru Farul Constanţa (n.r.- fosta Viitorul), şi-a anunţat prin intermediul reţelelor sociale retragerea din fotbalul profesionist.
Daminuţă a redactat un mesaj emoţionant în care şi-a recunoscut greşelile, dar a arătat şi că a fost supus unor nedreptăţi care i-au îngreunat ascensiunea în carieră.
Citește și
Redăm integral mesajul de retragere al lui Cristian Daminuţă:
”11.10.2023. Speram să nu ajung niciodată în clipa în care îmi voi anunţa retragerea oficială din cariera de fotbalist. M-am născut talent, dar am murit speranţă... De ce? Pentru că totul s-a derulat în viaţa mea pe repede-înainte.
Am cochetat cu toate grupele de juniori de la lotul naţional, am debutat la 15 ani în Divizia B, în 2005, urmând ca un an mai târziu să-mi fac debutul în Divizia A (Liga 1 de azi) în 2006, pe când aveam doar 16 ani, într-un meci cu Dinamo, pe stadionul 'Dan Păltinişanu', în faţa a 40 de mii de specatori, căci la Timişoara în perioda respectivă se respira doar FOTBAL, datorită mulţimii si celor din CVUCS (microbiştii ştiu ce înseamnă).
În 2007, cei din conducerea lui Marian Iancu (fără nicio vină), în special Chivorchian, venit din fundul Moldovei într-un oraş ca Timişoara şi crezând că mai are putere pe la Federaţie, i-au băgat tot felul de 'petarde' în cap boss-ului de la BKP, asigurându-l că eu, Cristian Daminuţă, la terminarea junioratului (2008), sunt obligat să mai semnez cu clubul încă trei ani, urmând ca salariul meu să crească de la 700 $ la 1.200 $ timp de 5 ani.
Adică de la 18 ani la 23 de ani, în ideea în care la Timişoara au fost aduşi tot felul de jucători pe sute de mii de euro, care se încălţau cu fesul sau driblau prin cezariană. Iar eu, fiind copilul oraşului, component al loturilor de juniori şi o 'carne' de vândut, eram tratat ca un 'jalon'.
Ce-a făcut clubul? M-a suspendat până la terminarea junioratului (6 luni), fiind obligat să mă antrenez cu juniorii clubului, după ce am debutat în alb-violet şi mi-am îndeplinit visul din copilărie, urmând ca din 2008 să fiu transferat de Inter Milano (la vârsta de 18 ani), liber de contract şi cu un contract propus pe cinci ani cu 3.500 € pe lună, mai puţin decat magazionerul.
Dar nu mă interesau banii, îmi trăiam visul de-a juca fotbal la INTER. Şi aici fac o paranteză. Dragi copii, aveţi grijă ce impresari vă luaţi! Că eu am plecat la Inter când ma voia toată România şi toată Europa pe 3.500 € pe lună, când alţii, nu dau nume, au ieşit din sărăcie datorită mie! În fine!
După transferul la Inter (Primavera), am reuşit să mă impun şi să şi ajung căpitanul echipei pe forţele proprii, nu împins de la spate de impresari, ca erau ZERO, cu tot respectul faţă de ei!
Şi ca să vedeţi sau să aflaţi adevărul, cel mai bine ar fi să-l întrebaţi pe Piero Ausiglio (că e în conducerea echipei mari) cine a fost Daminuţă la juniori sau cum se schimba tabela la loviturile libere! Dar nu asta e important...
M-au împrumutat la Dinamo la nici 20 ani, că eu n-aveam 'chef' să joc cu juniori, Davide Santon, Mario Balotelli, Matia Destro, Giulio Donatti, Vid Belec, Rene Khrin, Luca Tremolada, Alberto Gerbo, Ricardo Bocalon, Joel Obi, Luca Tremolada, etc. Eu voiam presiune, c-am plecat de la Timişoara cu 40 de mii care strigau numele meu...
La Dinamo, am prins perioada în care erau cel puţin 4-5 conducători: Borcea, Badea, Turcu, Giovanni Becali, iar eu eram impresariat de Florin Iacob, care, săracu', nici măcar loc la masă n-avea cu ei, dar încerca...
La Dinamo, antrenor era Ţănar. Ca fotbalist, a fost TOP, ca antrenor nicio treabă cu fotbalul! În 6 luni, am jucat două meciuri şi alea de avarie, chit că îmi făceam cruce ce fotbalişti avea Dinamo atunci: Cristi Munteanu, Dolha, Pulhac, Moţi, Lucian Goian, Mărgăritescu, Boştină, Torje, Adrian Cristea, N'Doye, Claudiu Niculescu, Marius Niculae, Florin Bratu. Doamne, ce echipă!
Dar fiind fără putere într-un oraş ca Bucureşti, care a distrus vieţile sutelor de fotbalişti născuţi talente, după ce am vazut că nu joc nici dacă sunt toţi 'morţi' sau suspendaţi, am început să o iau razna şi eu. Tânăr, cunoscut, cu bani, toate ingredientele să mă pierd în mreaja fetiţelor dulci de Bucuresti, după celebra melodie... Dar asta nu e tot: am făcut greşeli, recunosc, dar am plătit pentru ele! Şi nu regret, chiar dacă aveam 20 ani şi eram singur între HIENE.
După perioada Dinamo, m-a sunat domnul Giovanni, care, deşi m-a transferat la AC Milan după şase luni de vacanţă la Dinamo, în ideea în care dânsul declara că am loc doar în echipa tatuaţilor (s-a scuzat în momentul transferului la 'diavolii roşii'), am reuşit performanţa să mă transfer de la Inter la AC Milan (sumă de transfer în contract 5 milioane de €).
Unde naiba s-au dus banii ăia? Nu ştiu... Făcând un salt uriaş, de la 3.500 € la Inter la 6.000 € la AC Milan, fără niciun ban la semnatură, contract pe 5 ani cu AC Milan. Aveam deja 20 de ani şi, ce e drept, n-aveam nevoie de bani, că oricum banii aduc numai probleme”.
La AC Milan nu am avut posibilitatea să mă antrenez cu echipa mare, că deja m-au obligat să merg în Serie C, la L'Aquila (un oraş distrus de cutremur). Măcar la Inter m-am antrenat cu Chivu (un an, n-am mâncat o pizza cu el la Milano, deşi eram junior român într-o echipă în care el era în primii cinci în viziunea lui Moratti): Lucio, Materazzi, Maicon, Zanetti, Cambiaso, Stankovic, Quaresma, Adriano, Ibrahimovic, Cruz, Crespo, etc... Da, la 18 ani mă antrenam cu ăştia.
Restul au fost alegeri. Iar de la momentul semnării cu AC Milan, eu am fost obligat să merg împrumut doar unde voiau ei, că doar banii s-au spălat, actele au fost făcute, ce mai contează opinia mea? Restul călatoriei mele prin Europa, la celelalte echipe, nu are rost să o mai scriu, că nu prezintă interes.
Doar faptul că, în 2014, domnul Hagi m-a resuscitat şi a reuşit să mă pună pe picioare şi să evoluez în doi ani în 50 meciuri la Viitorul sub comanda dânsului, iar asta pe mine m-a făcut să mă simt apreciat ca fotbalist.
Nu am fost uşă de biserică, nu am fost limbist, din contră! Am fost 'topor' şi m-am luptat cu oricine a încercat să-mi 'fure pâinea' de la gură, dar în ciuda faptului c-am avut eticheta de golan, afemeiat sau ce-a mai scris presa, eu mi-am dus crucea mai departe.
În încheiere, vreau să vă mulţumesc tuturor celor implicaţi în cariera mea scurtă şi să vă transmit toate cele bune! Am avut un potenţial imens, dar n-am realizat nici 30% din ce puteam să fiu. Dar timpul a trecut, eu m-am maturizat şi acum îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos şi am doi copii pe care îi iubesc ca pe ochii din cap! Dumnezeu să vă lumineze mintea şi să vă ofere pace-n suflet”, a scris Cristian Daminuţă, pe contul său personal de Facebook.
- 51 de meciuri, două goluri şi 4 pase de gol reprezintă statistica lui Cristian Daminuţă la Farul Constanţa, echipa la care a evoluat cel mai mult în carieră. El a mai îmbrăcat, printre altele, tricoul lui Dinamo şi ai Politehnicii Timişoara în România.
Sursa foto: Sport Pictures
