Citește și
Jannik Sinner, acuzat de dopaj, a recunoscut după victoria din finala turneului Masters 1000 de la Shanghai că situaţia îl apasă şi îl face să nu mai zâmbească, relatează AFP.
Pentru a şaptea oară în acest sezon, Jannik Sinner a ridicat un trofeu. El l-a învins pe Novak Djokovic în două seturi în finala de la Shanghai.
Cu toate acestea, el joacă de mai multe săptămâni cu o sabie a lui Damocles deasupra capului. După ce a fost depistat pozitiv la clostébol de două ori în martie anul trecut, italianul a fost iniţial exonerat de Agenţia Internaţională pentru Integritatea Tenisului (ITIA). Cu toate acestea, Agenţia Mondială Anti-Doping (WADA) a relansat cazul făcând apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) şi cerând o suspendare de unul sau doi ani.
După succesul său de duminică, Jannik Sinner a recunoscut că anul a fost „foarte, foarte greu” pentru el şi că acest lucru începe să se vadă. Mi-am pierdut puţin zâmbetul pentru că am avut probleme în afara terenului şi încă le am în minte”, a declarat el la conferinţa de presă. "Nu este niciodată uşor să joci în astfel de circumstanţe, dar am încercat să fac tot posibilul pe teren”.
"Oamenii cred că dacă te impui sau ai succes, nu ai probleme, dar nu este adevărat”, a declarat el după victoria în faţa lui Novak Djokovic. "Nu sunt într-o situaţie confortabilă şi mi-ar plăcea să nu fiu în această poziţie în afara terenului şi să joc mai liber, să mă bucur mai mult. Dar trebuie să accept asta".
Jannik Sinner insistă că se simte puternic pe teren şi încearcă să îşi alunge problemele din minte, dar nu ascunde faptul că acest lucru nu este posibil tot timpul.
„Încerc să nu mă gândesc la asta, să rămân concentrat la tot ceea ce fac şi să dau 100% în fiecare sesiune de antrenament sau meci”, a afirmat el. "Dar, desigur, sunt momente când mă gândesc la asta. Aşa că iei succesul într-un mod diferit. Ceea ce am învăţat este că succesul nu mă va schimba niciodată ca persoană, indiferent de rezultate”.
Italianul trebuie acum să aştepte rezultatul apelului depus de WADA.
