Victoria CFR-ului de la Glasgow nu este o minune şi nu s-a născut din nimic. Dan Petrescu s-a întors în Scoţia pentru a le „dărui” gazdelor tot patru goluri, la fel ca-n 2009, dar, totodată, ca să împace şi protestanţii, şi catolicii. Ce performanţă! Acum, i-am făcut pe cei de la Rangers să râdă de rivalii lor, de parcă noi suntem Barcelona.
Am trăit din nou acea seară în care Clujul şi România au devenit actori principali în presa din întreaga lume. Guardian, Sky, Gazzetta sau ghiduşii de la Sport Bible s-au grăbit să anunţe un rezultat precum o caniculă scoţiană în plină toamnă. Rarisim. CFR a fost „breaking news” la nivel continental cu acest abracadabrant 3-4.
În urmă cu o zi, trăiam cu ideea că suntem mai mici ca niciodată. Astăzi?
Citește și
Sunt clipe care ne obligă să ne amintim ce potenţial are mult batjocoritul fotbal românesc. Celtic tocmai şi-a vândut fundaşul stângă la Arsenal pe 27 de milioane de euro. Fundaşul stânga! Clubul lui Lennon a cheltuit 12 milioane de euro doar pentru a se întări în apărare. Stadionul pe care, aseară, a scris istorie CFR, alături de Ali Sami Yen, sunt arenele ce l-au intimidat cel mai tare pe uriaşul Maldini, conform spuselor sale. După Lionel Messi, Celtic Park este cel mai înfricoşător loc de pe planeta fotbal. E un spaţiu predestinat legendelor, nemuririi, precum Anfield, Bernabeu sau Wembley.
Să ne oprim aici. N-are sens să intrăm în jocurile lui Petrescu, să explicăm ce toată lumea ştie.
În schimb, e noaptea şi dimineaţa în care, unii dintre noi, ne cerem scuze. Lui Petrescu, pentru că n-am fost capabili să-i vedem sclipirile şi ştiinţa din spatele nebuniei. „Bătrânilor”, pe care îi bănuiam că nu mai rezistă. Noilor veniţi, pentru că nu-i credeam în stare ca, venind de la Tiraspol sau de la Botoşani, ne vor aminti de victoriile de la Roma sau de la Manchester. Vor avea fotografia lor pe pereţii holurilor din Gruia, dar şi în marile poveşti ale fotbalului românesc.
Ne-au făcut-o. Cu toţii. Şi au pornit din primul tur, cot la cot cu Liechtenstein. Şi au renăscut din cenuşa insolvenţei. Deja vorbim de un ADN de campioni.
În Templul din Glasgow se intră cu inima. E scena ideală pentru toţi cei care vor să anunţe că sunt fotbalişti. Treaba aceasta o ştie cel mai bine copilul Ţucudean, cel care, când abia ieşise din pubertate, a ales să refuze şederea la Celtic. A considerat, împreună cu familia, că e mai bine acasă, printre cei dragi. Când s-a făcut băiat mare, cariera l-a readus pe acelaşi teren. Tocmai Ţucudean, cu inima sa pe care o credeam vulnerabilă, a pus punct unui calificări interzise cardiacilor. Are cineva probleme cu inima în vestiarul ăla? Cred că nu.
Victoria CFR-ului de la Glasgow nu este o minune şi nu s-a născut din nimic. Este rezultatul muncii şi credinţei unui grup de bărbaţi conduşi de un antrenor adevărat. Fotbalul românesc nu este unul sărac. Să n-o mai spunem niciodată. Îi jignim pe Dan Petrescu şi pe ai săi haiduci.
Cristian Aszalos
