Un puşti a fost eroul serii în nebunia de pe “Teatrul Viselor”. Nu Maguire, Mainoo sau alte pseudo-vedete din echipa lui United.
Faţa sa tristă din minutul 118 îţi spunea toată povestea sezonului ratat al echipei. Era 4-3 pentru Lyon şi dezamăgirea din ochii băiatului îţi frângea inima. Trei minute mai târziu, când s-a făcut 5-4 pentru Manchester, aşteptam ca regizorul transmisiei să ne ofere cadre cu puştiul. Doream să-i vedem bucuria. Să lăcrimăm de fericire, alături de el. Nu ne păsa de ce simte Maguire sau Amorin. Iar regizorul transmisiei ne-a dus acolo unde doream. Fericirea băiatului ne-a amintit că pentru asta iubim fotbalul.
Fotbalul nu este o hipstereală de moment
Bucuria simplă este esenţa. Când fotbalul îşi va pierde emoţia, nu va mai fi un fenomen social şi va disparea complet. Nu ne uităm la meciuri ca sa vedem cunoştinţele tactice defensive ale vreunui antrenor, de multe ori suficient de egocentrist încât să creadă că totul este despre statisticile lui. Nici să ascultăm cum unii devin penibili când se cred filosofi, la zona de interviuri.
Ne uităm la fotbal pentru a emoţia pe care ne-o oferă. Din acest motiv, formula 1, golful, echitaţia, sepak-takraw sau orice alte sporturi de nişă v-ar trece prin cap sunt doar o hipstereală de moment, în comparaţie cu fotbalul. Nu confundaţi o pasiune pură cu un simplu hobby sau un obicei preluat de la alţii, doar pentru că este “cool”. Să compari fotbalul cu un sport care nu oferă emoţie este la fel de forţat şi de greşit ca nou inventata “Pască Dubai”.
Concluzia psihologilor
Psihologii au vrut să ştie de ce iubim fotbalul. De ce oameni din toate mediile sociale, de toate vârstele, religiile şi cu nivel de educaţie diferit lasă totul deoparte şi merg pe stadion sau petrec 90 de minute în faţa unui televizor. Şi acolo râd, plâng, cântă, se enervează, comentează… Iar concluzia studiilor efectuate a fost că fotbalul oferă, în doar 90 de minute, multe dintre “ingredientele” pe care omul le caută pentru a se simţi fericit: conexiunea socială, apartenenţa la un grup, competiţie, stări diferite de emoţie sau o escapadă din cotidian. E treabă complexă cu fotbalul ăsta.
Mulţumim, puştiule din Manchester! Ne-ai amintit ce înseamnă pasiunea şi emoţia. Ne-ai amintit de ce ne uităm la fotbal. Să ne bucurăm cât fotbalul ne mai oferă o evadare către normal şi cât ne mai arată cum să fim simpli şi să ne trăim sentimentele. Cât timp fotbalul este singurul drog, copiii sunt în siguranţă.
