România va participa, în această vară, la Campionatul European din Germania. Suflarea microbistă arde de nerăbdare şi numără zilele până când "tricolorii" vor reveni la un turneu final. Cu această ocazie, astăzi dăm start unei noi rubrici şi vă vom prezenta detalii ştiute şi mai puţin ştiute de la precedentele competiţii la care a participat naţionala noastră.
Înfiinţarea Campionatului Mondial
Campionatul Mondial din 1930 a fost prima competiţie internaţională importantă. Pe data de 21 mai 1904, la Paris lua naştere Federation Internationale de Football-Association, adică FIFA.
Citește și
La întrunirea istorică au fost prezenţi reprezentanţii a şapte ţări: Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Olanda, Suedia şi Spania (reprezentată prin Real Madrid). De asemenea, în aceeaşi zi, Federaţia Germană a trimis o telegramă la Paris prin care îşi anunţa afilierea în cadrul forului.
Primul obiectiv stabilit în cadrul organizaţiei a fost chiar înfiinţarea unei competiţii internaţionale, dar ideea a fost repede abandonată. Era pur şi simplu mult prea repede.
Fast forward, Jules Rimet a devenit, în 1921, preşedintele FIFA. Francezul a fost cel care a reînviat ideea unui turneu final, iar conceptul a fost propus în cadrul Congresului de la Roma, din mai 1926. Atunci s-a luat decizia înfiinţării unei comisii care să analizeze acest obiectiv.
Răspunsul a venit pe 9 februarie 1927. În faţa Comitetului Executiv, comisia şi-a prezentat raportul, iar avizul a fost favorabil. Ziua istorică a venit peste mai bine de un an. Pe 26 mai 1928, Comitetul Executiv al FIFA decidea să organizeze o competiţie internaţională, iar condiţiile de participare nu existau. Practic, fiecare ţară se putea înscrie.
Uruguay 1930
Şase ţări şi-au depus candidatura pentru organizarea primului turneu final: Italia, Olanda, Spania, Suedia, Ungaria şi Uruguay. Decizia a venit la 18 mai 1929. În cadrul celui de al XVIII-lea Congres al FIFA, ţara sud-americană fiind desemnată prima gazdă a Campionatului Mondial.
Ediţia inaugurală a avut loc între 13 iulie şi 30 iulie 1930. Înscrierea s-a făcut pe baza de invitaţii, neexistând niciun criteriu de calificare. Drumul spre Uruguay s-a dovedit o adevărată provocare pentru naţionalele din Europa, astfel că doar Belgia, Franţa, Iugoslavia şi România au dat curs invitaţiei.
Pe lângă Uruguay şi cele patru naţionale europene, la prima ediţie au mai participat Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Peru şi Statele Unite ale Americii.
"Calificarea" României
Posibila participare a României la Campionatul Mondial a fost privită cu mult scepticism de mai mulţi oameni importanţi de la noi din ţară. A fost nevoie de intervenţia Regelui Carol al II-lea pentru ca acest vis să devină realitate.
Majestatea Sa a acordat o amnistie fotbaliştilor suspendaţi şi a făcut selecţia!
Chiar şi după ce a ales lotul, Regele Carol al II-lea s-a mai lovit de o problemă: vedetele naţionalei făceau parte dintr-o companie petrolieră engleză, care a refuzat să le dea drumul jucătorilor.
După mai multe insistenţe, preşedintele companiei a acceptat să le dea liber fotbaliştilor, iar visul participării României devenea realitate.
Pe 21 iunie 1930, "tricolorii" s-au îmbarcat, la Genoa, pe transatlanticul "Conte Verde". În afară de selecţionata Iugoslaviei, toate naţionalele europene au călătorit cu acelaşi vapor.
Un lucru interesant este că la bordul navei s-a aflat şi Jules Rimet, care ducea cu el trofeul Cupei Mondiale. Astfel, putem zice că în 1930, România a fost cel mai aproape de trofeu.
Elevii lui Costel Rădulescu au şocat America de Sud
România a fost repartizată în Grupa 3, cu Peru şi Uruguay. Naţionala noastră era văzută drept victimă sigură, dar trupa pregătită de Costel Rădulescu a şocat publicul din Montevideo.
Pe 14 iulie 1930, România a învins-o pe Peru, scor 3-1. Nu mai târziu de primul minut, Adalbert Deşu a deschis scorul. Totuşi, startul excelent a părut să fie de prisos, pentru că în minutul 11, Adalbert Steiner a fost faultat dur. Accidentarea a fost atât de serioasă încât acesta a fost ultimul meci din cariera lui Steiner, care a fost forţat să se retragă la doar 23 de ani! Cum schimbările nu erau permise în 1930, România a fost forţată să joace în inferioritate numerică, dar ceea ce a urmat este de-a dreptul şocant.
Constantin Stanciu s-a rupt şi el, în minutul 21, astfel că România a trebuit să evolueze cu doi oameni în minus! Nici Peru nu a terminat în efecitv complet, căpitanul Galindo fiind eliminat în minutul 58.
Sud-americanii au egalat în minutul 63, prin Souza-Ferreira, dar în minutul 67, Constantin Stanciu a strâns din dinţi şi a revenit pe teren. Stanciu a reuşit imposibilul şi a marcat golul de 2-1, în minutul 77, dar faptul că s-a forţat nu a rămas fără urmări. Imediat după gol, fotbalistul român a fost scos de brancadieri de pe gazon, iar Stanciu şi-a luat adio de la Campionatul Mondial. Reuşita care a asigurat victoria a venit în minutul 85, Nicolae Kovacs marcând pentru 3-1.
Rămasă cu doar 13 jucători disponibili, dintre care doi erau portari, naţionala României nu a avut vreo şansă în faţa viitoarei campioane Uruguay, care ne-a învins cu un sec 4-0, pe 21 iulie 1930.
Chiar dacă România nu a avansat mai departe în competiţie, succesul cu Peru a fost unul de-a dreptul senzaţional, despre care ar trebui să se vorbească mult mai des.
Lotul României la Campionatul Mondial din 1930:
-
Ştefan Barbu (Gloria Arad)
-
Rudolf Burger (Chinezul Timişoara)
-
Iosif Czako (UDR Reşiţa)
-
Adalbert Deşu (UDR Reşiţa)
-
Alfred Eisenbeisser (Dragoş Vodă Cernăuţi)
-
Miklos Kovacs (Banatul Timişoara)
-
Ion Lăpuşneanu (Sportul Studenţesc)
-
Ladislau Raffinsky (Juventus Bucureşti)
-
Corneliu Robe (Olympia Bucureşti)
-
Constantin Stanciu (Venus Bucureşti)
-
Adalbert Steiner (Chinezul Timişoara)
-
Ilie Subăşeanu (Olympia Bucureşti)
-
Emerich Vogl (c) (Juventus Bucureşti)
-
Rudolf Wetzer (Juventus Bucureşti)
-
Samuel Zauber (Maccabi Bucureşti)
-
Selecţioner: Costel Rădulescu
