Marius Avram şi-a anunţat retragerea din arbitraj la vârsta de 41 de ani, la două zile după ce a arbitrat meciul Dinamo - CFR Cluj, scor 0-2, în etapa a 14-a din Liga 1. Avram şi-a motivat decizia prin faptul că a ajuns la un nivel de saturaţie şi prin excluderea sa de pe lista FIFA.
Marius Avram arbitrează în Liga 1 din 2007 şi este arbitru FIFA din 2010.
Citește și
A strâns peste 250 de meciuri în prima divizie a României şi aproape 150 de meciuri internaţionale.
Avram s-a simţit nedreptăţit pentru faptul că a fost înlăturat de pe lista arbitrilor FIFA.
"Vă anunţ, cu emoţie, că am hotărât ca la finalul acestui an să închei cariera de arbitru de fotbal.
Îmi amintesc, în timp ce scriu, de anul 1994. Eram un adolescent de 15 ani care proba un echipament cumpărat de tatăl său, ca să descopere că îi venea perfect… Exact aşa a început aventura care avea să dureze 27 de ani, între care 14 ani în Liga 1, unde am arbitrat aproape 250 de meciuri.
Mai notez aici finala Cupei României, finala Cupei Ligii, Supercupa României şi, după 11 ani pe lista FIFA, aproape 150 de meciuri internaţionale (ca arbitru, arbitru adiţional sau al patrulea oficial) în competiţii precum Liga Campioniilor, Liga Europa, Liga Naţiunilor, trei Campionate Europene de tineret, unde am arbitrat şi două semifinale.
Nu ştiu dacă este suficient, probabil la 15 ani aş fi zis că da. Ceea ce ştiu sigur este că mi-am făcut meseria cu devotament, cinste şi seriozitate. Iau cu mine amintirile şi trăirile fiecărui meci, plin de recunoştinţă. Poate că se putea mai mult, dar ştiu că am pus suflet în fiecare partidă la care am participat.
Arbitrajul este mai mult decât o profesie, trebuie să îl iubeşti, să fii pasionat ca să rezişti pe termen lung. Arbitrii află programul cu câteva zile înainte, nu au siguranţa unui venit constant şi sunt cei mai huliţi oameni de pe teren. Legenda spune că arbitrii şi poliţiştii de la Rutieră sunt primii în topul popularităţii publice. Primii la coadă, fireşte. Aceasta nu este, însă, o problemă, ci o provocare, şi am luat-o ca atare de la bun început. A fost provocarea de a fi mai bun de la meci la meci.
Cu adevărat dificil în arbitraj este că trebuie să accepti că este posibil să lipsesti de la naşterea copilului tău (lucru care mi s-a întâmplat şi mie), de la nunţile prietenilor cei mai buni, zile de naştere şi multe alte evenimente. La fel este posibil, ca oameni dragi să fie în spital, în timp ce trebuie să fii concentrat pe teren.
Nu regret că am ales fluierul. Singurul regret este că nu am reuşit să facem ca acestă profesie să fie recunoscută şi să existe o minimă siguranţă pentru cei care vor să o practice cu cinste, profesionalism şi dedicaţie. Mi-aş fi dorit ca în momentul retragerii să ştiu că am lăsat în urma mea o generaţie care va avea contract de munca, deplasările plătite şi o asigurare medicală. Nu s-a putut, încă.
La minus, trec şi ‘luptele’ duse an de an în relaţia cu factorii de decizie din arbitraj, relaţie nu de puţine ori tensionată, precum şi momentele dificile din viaţă, care au lăsat urme, totul culminând cu schimbarea mea de pe lista FIFA (decizie considerată de mulţi nedreaptă). Toate acestea au contribuit la retragerea mea, la vârsta de 41 de ani, cu 4 ani înainte de momentul în care am crezut că voi încheia acest capitol. Pe mine mă asteaptă un nou capitol şi îmi doresc să dau o şansă ‘vieţii fără arbitraj’.
Aşa cum, în trecut, aflat cu un picior în Liga 1, am ales studiile şi am plecat din ţară pentru câţiva ani, la fel şi acum a sosit momentul unei alegeri. Una mult mai grea, una pe care însă o îmbrăţişez cu încrederea că e timpul să fac un pas în afara terenului.
E timpul să las şi eu un loc liber pe care să-l ocupe un tânar care, poate, la fel ca şi mine, a visat la 15 ani că va ajunge în această poziţie. Pentru mine aici e capăt de linie. Le urez celor care vin din urmă să contribuie la spectacolul sportiv, cu seriozitate şi corectitudine. Aceasta este fişa postului pentru un arbitru, până la urmă. Greşeli se vor face mereu, dar caracterul şi buna credinţă sunt cele care contează pe termen lung şi care fac diferenţa în carieră.
Le mulţumesc tuturor celor care au crezut, de-a lungul timpului, în mine şi care au fost şi au rămas oameni de onoare. Mulţumesc şi publicului fără de care meciurile se simt diferit din iarbă. Cum probabil şi fără arbitri pe teren meciurile ar fi mai anoste", este mesajul lui Marius Avram.
