Sara Errani este una din marile jucătoare de tenis ale ultimilor 20 de ani. Născută pe 29 aprilie 1987, la Bologna, în Italia, sportiva are nu mai puţin de cinci titluri de Grand Slam, toate câştigate la dublu, alături de Roberta Vinci.
De asemenea, Errani a ocupat prima poziţie, de-a lungul timpului, în clasamentul WTA la dublu şi a ajuns până pe locul 5 în ierarhia jucătoarelor de simplu.
Citește și
În 2012, jucătoarea de tenis a ajuns până în finala probei de simplu la Roland Garros şi a avut cele mai bune rezultate şi în celălalte trei turnee de Grand Slam: sferturi de finală la Australian Open, turul trei la Wimbledon şi semifinală la US Open.
Tot în 2012, Sara Errani şi Roberta Vinci au câştigat proba de dublu la Roland Garros şi US Open. Cele două italience au continuat şi în anii următori să impresioneze, impunându-se la Australian Open, în 2013 şi 2014 şi la Wimbledon, în 2014.
În urma succesului din Marea Britanie din 2014, Errani şi Vinci au devenit abia a cincea pereche care se impune în toate cele patru turnee de Grand Slam.
Totuşi, Sara a avut parte şi de momente grele în carieră, fiind suspendată, în 2017, după ce a consumat accidental Letrozole.
În aceste zile, Sara Errani se află la Cluj-Napoca, participând la Transylvania Open. În sferturi, italianca o va întâlni pe Karolina Pliskova, după ce în optimi a spulberat-o pe Tatjana Maria, scor 6-0, 6-1.
Cu ocazia participării la Transylvania Open, Sara Errani a fost de acord să ofere un interviu în exclusivitate pentru Prima Sport!
Prima Sport: Sara, cum te simţi la Cluj?
Sara Errani: Foarte bine! De fiecare dată România mi-a purtat noroc! Mereu când vin aici joc foarte bine, deci mă bucur să fiu aici, iar Transylvania Open este un turneu foarte drăguţ.
P.S.: Cu ce aşteptări ai venit la Transylvania Open?
S.R.: Nu prea am avut aşteptări, nu ştiam foarte bine care sunt condiţiile la acest turneu, am ajuns în ultimul moment pentru că am câştigat proba de dublu de la Linz, săptămâna trecută şi nu am avut timp să pregătesc turneul. În orice caz, chiar mă bucur de moment, am jucat bine, îmi place terenul. Practic, îmi place să fiu aici!
P.S.: Ţi-ai setat vreun obiectiv pentru acest an?
S.R.: Chiar două! Vreau să termin în top 100 anul 2024 şi încerc să mă duc la Jocurile Olimpice cu Paolini la dublu.
P.S.: Vorbind de dublu, tu şi Roberta Vinci aţi format o pereche senzaţională în urmă cu 10-15 ani. Mai ţi legătura cu ea?
S.R.: Nu, nu prea. Nu prea mai vorbim de când ea s-a retras, dar avem nişte amintiri senzaţionale, asta este evident.
P.S.: Cel mai bun sezon al tău a fost 2012, ai avut cele mai bune rezultate la toate turneele de Grand Slam. Ce ai schimbat la tine în acel an?
S.R.: Cel mai important lucru a fost că la începutul anului 2012 am schimbat racheta! Jucasem cu Wilson, iar atunci am trecut la Babolat. Când am schimbat racheta, în ianuarie, am început să joc mult mai bine. Racheta m-a ajutat enorm, mi-a dat mai multă putere. Şi a mai fost ceva: încrederea! Începi să câştigi meciuri, ai mai multe încredere, joci mai bine, te îmbunătăţeşti din punct de vedere fizic. Totul a mers perfect atunci, dar schimbarea rachetei a fost cheia.
P.S.: În perioada junioratului ai stat la academia lui Nick Bollettieri. Cât de mult te-a ajutat în carieră experienţa?
S.R.: Fiind acolo singură, când aveam 12 ani, am învăţat să sufăr! A fost foarte greu, pentru mine, să fiu acolo la 12 ani, dar am luptat să rămân acolo, aşa am învăţat cum să sufăr. Şi din punct de vedere sportiv am crescut foarte mult atunci. A fost foarte greu să fiu singură acolo, dar am crescut enorm ca joc.
P.S.: Practic, ai spus că experienţa la academia lui Bollettieri te-a călit. Într-un fel, te-a ajutat experienţa de la 12 ani să înfrunţi suspendarea pentru dopaj din 2017?
S.R.: Absolut nimic nu te învaţă cum să înfrunţi acel moment. M-a durut foarte tare ce s-a întâmplat! Nu a fost vina mea, nu am făcut nimic greşit! Unele lucruri se întâmplă şi trebuie să accepţi că nu le poţi controla. Şi aici a trebuit să sufăr, puteam alege să părăsesc tenisul, dar iubesc acest sport, dovadă că încă sunt aici. Joc, lupt şi iubesc ceea ce fac.
P.S.: Te-ai gândit atunci, măcar pentru o secundă, să te laşi de tenis?
S.R.: Nu neapărat, pentru că iubesc tenisul atât de mult! Mi-a trecut prin minte, dar nu a fost o opţiune serioasă.
P.S.: Experienţa respectivă te-a făcut să fi mai puternică din punct de vedere mental?
S.R.: Chiar nu ştiu. Fiind vorba de un moment atât de dificil vreau să cred că da, dar nu prea ai cum să afli. Momentul respectiv mi-a creat multe probleme la nivelul jocului, mai ales la serviciu. După ce am revenit am început să fac foarte multe duble greşeli, nu mai puteam servi, au fost multe probleme legate de suspendarea respectivă, dar am depăşit, într-un final, situaţia.
P.S.: Simona Halep trece acum printr-un moment similar. Ai un mesaj pentru ea?
S.R.: Ştiu că trece printr-o situaţie foarte grea. Nu ştiu în detaliu tot cazul, pentru că trebuie să citeşti atât de multe pagini ca să ajungi să înţelegi ce s-a întâmplat şi nu am făcut asta. Nu pot să am o părere clară şi să spun, în proporţie de 100%, care este situaţie ei, dar ştiu că este foarte greu pentru ea. Sper doar că va trece cu bine peste acest moment şi sper că nu suferă foarte mult! Sper că poate să gestioneze toată situaţia.
P.S.: Dacă ai putea să îi dai un sfat tinerei Sara Errani, care ar fi acela?
S.R.: Să se bucure! Ca să practici acest sport trebuie să ai multă pasiune, pentru că apar momente grele. Dacă ai această pasiune, atunci poţi trece peste ele. Absolut tot ce faci în viaţă trebuie să faci cu plăcere ca să iasă ceva bun, asta este cel mai important lucru. Nu e o viaţă uşoară, trebuie să călătoreşti mult, de foarte multe ori eşti singur, nu poţi să ai multe persoane care să fie cu tine mereu. Nu este uşor, dar dacă eşti pasionat şi iubeşti tenisul atunci vei fi răsplătit.
P.S.: În final, dacă ai avea şansa să dai la schimb cele cinci trofee de Grand Slam câştigate la dublu pentru cel de simplu pe care l-ai ratat la limită, la Roland Garros, ai face asta?
S.R.: Nu (n.r. râde)! Mi-a plăcut foarte mult să joc şi la dublu, am câştigat cinci trofee de Grand Slam, aşa că mi-ar fi imposibil să dau la schimb cinci trofee pe unul singur. Am dat totul în acea finală din 2012, mereu am dat totul pe teren, dar dacă aşa a fost să fie atunci aşa a fost să fie!
