Asociaţia Steliştilor 1947, un ONG al suporterilor CSA Steaua Bucureşti, a postat, prin intermediul Facebook, duminică, un mesaj îndreptat împotriva presei de sport din România. Soluţia pe scurt, ca să le placă celor mai capabili ultraşi în Drept din lume: presa din România, care susţine interesele ”clubului infractorilor” (din întâmplare şi cel mai iubit club al românilor, FCSB) în defavoarea a ceea ce ei numesc ”adevărata Steaua”, este complice pentru nivelul ridicol la care a ajuns fotbalul românesc, deoarece ”personajele groteşti aduse în prim-plan şi ambiguitatea din sportul românesc sunt meritul direct al vostru, al unei prese slabe ce preferă clickbait-ul şi scandalul, în locul calităţii şi adevărului”.
Un dublu standard ”roş-albastru” asupra adevărului
Nu o să mă transform în avocatul presei, pentru că şi dacă mi-aş dori să fac acest lucru, mi-ar fi imposibil să o apăr de o evidenţă. Pentru orice om cu bun-simţ, este clar ca lumina zilei că tabloidizarea a căpatat cote inacceptabile în România, iar tendinţa aceasta profund regretabilă va continua mult şi bine în următorii ani, chiar va atinge un nivel şi mai deplorabil. Cei care citesc presă internaţională cunosc că şi în top 5 campionate jurnalismul se înscrie în acelaşi registru, chiar dacă nu la fel de grav ca în ţara noastră. Doar că din fericire pentru fanii fotbalului din întreaga lume, Mbappe, Salah, Benzema, Lewandowski şi alţii nu uită să dea cu şutul în minge din cauza zvonurilor care sunt publicate în print sau în online. Ai noştri sunt mai slabi de înger, mama ei de presă! Lăsând la o parte argumentul destul de hilar pe care îşi fundamentează acuzaţia, AS47 chiar are dreptate până la un anumit punct. Până când apare omisiunea intenţionată, atât de necesară împăcării cu sinele mereu preocupat să se absolve de orice vină faţă de problemele care îi macină întreaga fiinţă. Aruncatul cu noroi, care este adevăratul sport naţional în România, devine cu atât mai convenabil cu cât este fundamentat pe un adevăr selectiv. Presa, dragi cititori, ca şi clasa politică, nu reprezintă nimic altceva decât imaginea societăţii! Indiferent că ne place sau nu, de oricât de incomodă ar putea să ne fie această realitate, un singur lucru este cert. Ea nu se va schimba pentru că aşa vrem noi ca să ne simţim bine în interiorul nostru! Epocala discuţie contradictorie despre obligaţia presei, care trebuie să producă deontologic jurnalism de calitate, şi nevoia ei de a genera clickuri pentru supravieţuire poate fi purtată la nesfârşit, dacă nu se ajunge la o concluzie obiectivă şi sinceră (atât cât este posibil, măcar!). Cititorii şi jurnaliştii sunt vinovaţi în proporţii echilibrate pentru ceea ce se întâmplă. Primii pentru că, în ciuda sfintei indignări a unei minorităţi evidente, adoră să consume în masă astfel de materiale. Ceilalţi pentru că nu îşi găsesc cloana vertebrală obligatorie meseriei pe care de atâtea ori o practică fraudulos din punct de vedere moral. Coloana vertebrală care le-ar oferi curajul şi demnitatea de a încerca măcar să schimbe această direcţie toxică şi să-şi genereze banii dintr-o activitate bazată în totalitate pe onestitate.
Citește și
Chiar dacă vina există reciproc, cititorii care nu fac parte din acest cerc vicios au toată legitimitatea să critice presa de sport din România şi de orice alt profil. Dreptul de a critica face parte din dreptul la opinie, pe care îl are orice om într-o societate democratică. Nu înseamnă, însă, că ”hoţul care strigă hoţul” merită aceeaşi consideraţie ca omul onest ce reclamă indignat o mizerie. Poate că cei din AS47 sunt interesaţi numai de ştiri din sport şi nu dau click pe materiale tabloide. Informaţia nu poate fi verificată, însă, dacă este adevărată, merită tot respectul din lume. Bravo lor! Problema este că ei nu se limitează doar la a acuza presa pentru tabloidizare, ci o numesc mincinoasă, trăsătură infinit mai gravă şi complet nefondată. Iar acuzaţiile aduse presei de sport sunt făcute într-o postare încarcată de un dublu standard evident asupra adevărului. Asta dacă nu se ajunge chiar la ”mincinosul strigă mincinosul”.
Trăiască doar legea care ne convine!
”22 mai 2022 este ziua pe care toţi cei din presa sportivă au promovat-o drept marea finală a campionatului, care, în logica lor, ar fi fost un motiv bun pentru a oferi Stadionul Steaua clubului infractorilor. Ultimul an a fost cel mai plin de astfel de campanii şi ştiri false, ştiri care, pe de-o parte, servesc clubul impostor şi, pe de altă parte, lovesc în imaginea clubului Steaua.”, ne spun cu aerul deţinătorilor adevărului absolut cei din AS47. Deşi pozează în mari susţinători ai justiţiei, în realitate, suporterii CSA Steaua cer aplicarea legii doar atunci când deciziile sunt pe placul lor. Nu trebuie să iei meditaţii la Drept de la Florin Talpan ca să ştii că un stadion finanţat din bani publici, prin lege, este accesibil oricărui club privat care doreşte să îl închirieze. Refuzul poate fi justificat doar pe motive obiective, nu pe consideraţiile personale ale puţinilor ”stelişti” comparaţi cu milioanele de ”fecesebişti” defavorizaţi. În politică, au fost numeroase situaţiile în care politicienii care au fost condamnaţi definitiv şi-au pierdut dreptul de a candida, atât în România, cât şi în afara graniţelor ţării. Chiar duşmanul numărul 1 al Peluzei Sud, fariseul Gigi Becali, este unul dintre multele exemple de acest tip. A fost cumva inventată o lege în care persoanelor condamnate definitiv, după ce îşi ispăşesc sentinţa, le este interzis să închirieze arene finanţate exclusiv din bani publici? Evident că nu! Atunci care este fundamentul legal pentru care FCSB nu are voie să joace în Ghencea, în general, indiferent de situaţia din clasament din acest sezon? Niciunul! Clubul Sportiv al Armatei este cel care şi-a faultat grosolan propria imagine, atunci când a refuzat repetat şi complet nejustificat dreptul FCSB de a evolua pe noul stadion din Ghencea. Adică, atunci când a încălcat de dragul propriilor suporteri, chiar principiul cel mai sfânt al acestora la nivel declarativ: respectarea legii. Cu toate păcatele ei, presa de sport din România nu a făcut, cel puţin în acest caz, nicio campanie sau o ştire falsă. Şi-a făcut doar datoria de a apăra interesul a milioane de români şi de a semnala un abuz, fie el îndreptat şi către ”un club al infractorilor”.
”Tot ce ţine de procesele câştigate sau pe rol, de legile din România, dar şi de normele europene este tratat cu superficialitate şi lipsă de interes de către presă.”, continuă susţinătorii CSA Steaua. Apărătorii DOAR ai legilor favorabile lor sunt contrariaţi de faptul că presa de sport din România nu se referă la echipa patronată de Gigi Becali cum vor ei, adică ”FC Fcsb S.A., club înfiinţat în 2003”. Îi deranjează cel puţin la fel de tare că divizionara secundă de pe locul 4 de baraj din acest sezon (nu şi-a câştigat dreptul la promovare pe teren, cum scriu mincinos cei de la AS47 repetat în alte postări, ci doar dreptul de a participa la un baraj, unde, ce-i drept, aveau toate şansele să ajungă pe merit în primul eşalon!) este numită ”CSA Steaua”, în loc de ”Steaua Bucureşti, câştigătoarea CCE din 1986”. Este perfect adevărat că, potrivit Curţii de Apel, CSA Steaua deţine palmaresul Stelei Bucureşti din 1947 până în 1998. Dacă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va oferi un verdict asemănător, presa de sport din România va trebui să scrie fix cum îşi doresc ACUM cei din AS47. În consecinţă şi, mai important de atât, FRF şi LPF trebuie să recunoască palmaresul CSA Steaua şi să retragă de la FCSB toată trofeele dinainte de 2003. Ceea ce ar conduce automat la rectificări şi din partea UEFA. Istoria nu poate fi rescrisă de către presă şi de către forurile fotbalistice naţionale şi internaţionale, din motive evidente, atâta vreme cât speţa palmaresului se judecă la ÎCCJ, iar, teoretic, FCSB poate avea câştig de cauză. Cu toate păcatele lor, majoritatea jurnaliştilor din România au abordat problematica ”adevăratei Steaua” în maniera cel mai puţin nocivă. Chiar dacă sunt strecuraţi deopotrivă în presă talpanişti şi becalişti sub acoperire.
Problemele grave cu care se confruntă presa de sport din România, ca şi jurnalismul din toate domeniile în ţara aceasta, nu pot fi negate de vreo persoană cu un minimum bun-simţ şi aflată într-o stare de sănătate mintală. Personal, însă, sunt sătul până la vomă de apărători ai intereselor proprii camuflaţi în justiţiari, cel puţin la fel de tare cum nu mai pot să privesc fară a-mi întoarce stomacul pe dos pretinşi creştini care transformă cea mai iubită echipă din România, FCSB, într-o jucărie personală, neavând nimic de-a face cu valorile Ortodoxiei pe care le aclamă public doar pentru propria imagine.
Sursa foto: Sport Pictures
