Fostul fotbalist al Stelei, Gabriel Zahiu (67 de ani), s-a stins din viaţă pe 20 noiembrie, la Helsingborg, în Suedia, din cauza unor probleme cu inima.
Corpul fostului mijlocaş al celor de la Gloria Buzău se află de mai bine de două luni la morga unui spital din Suedia, într-un congelator. Dublu campion cu Steaua în 1976 şi 1978, Zahiu se stabilise în ţara scandinavă în 1987.
Citește și
Vechile probleme cu inima i-au fost fatale, iar izolarea în care trăia fostul mijlocaş a făcut ca vestea să ajungă în România după o perioadă nepermis de lungă. Preşedintele clubului Gloria Buzău, Dan Tulpan, este cel care a făcut rost de actul de deces al fostului său coleg, anunţă We Love Sport.
Probleme cu repatrierea
În oraşul său natal, Gabriel Zahiu are o soră, pe care formalităţile privind repatrierea acestuia o depăşesc, dar şi un nepot care încearcă să se ocupe de această problemă. Una din nepoatele fostului fotbalist a explicat pentru buzoienii.ro toate detaliile şi problemele cu care se confruntă:
"Am avut ceva suspiciuni în noiembrie. N-a mai dat niciun telefon, nici nu putea fi apelat. Tot am speram că e plecat prin Spania sau pe undeva unde nu are semnal. Bănuielile că s-a întâmplat ceva rău au crescut pe 17 noiembrie, de ziua lui. Nu s-a întâmplat niciodată să nu răspundă la telefonul nostru sau să nu sune el înapoi
Din păcate, şi noi, rudele lui, am avut probleme personale mari, n-am putut să plecăm în Suedia după el. Apoi a venit Crăciunul, Anul nou, niciun semn. Fratele meu a trimis atunci pe cineva la apartamentul lui din Helsingborg. Ştiţi cum e acolo, oamenii sunt mai reci, nu-i ca la noi. Totuşi, vecinii au spus că nu l-au văzut de mult timp, <probabil e plecat în România>, au spus ei.
Confirmarea oficială a venit zilele trecute după ce fratele meu, isteţ, s-a gândit să-l caute pe lista persoanelor decedate. Acolo e un site unde se anunţă toate persoanele decedate. Fratele meu i-a găsit numele pe listă”, a spus nepoata lui Zahiu.
Cariera lui Gabriel Zahiu
A jucat şase ani în Ghencea, din 1975 până în 1981. De cele mai multe ori mijlocaş, alături de Puiu Iordănescu şi Liţă Dumitru. Dar la fel de bine putea evolua şi în atac, unde ”şefii” ofensivei erau Marcel Răducanu, Costică Zamfir, Viorel Năstase, Radu Troi, sau chiar în defensivă, în faţa lui Vasile Iordache, în tovărăşia lui Sameş, Vigu, Anghelini şi a celorlalţi din ariergardă.
A strâns 120 de partide de campionat pentru Steaua, marcând 31 de goluri. Cele mai multe înscrise în sezonul 1977-78, 12 reuşite, al doilea marcator al echipei, după Iordănescu, cu 19. A câştigat două titluri naţionale (1976 şi 1978), şi două Cupe (1976 şi 1979).
În cupele europene a jucat cu Steaua împotriva unor echipe precum FC Bruges, Barcelona, AS Monaco, FC Nantes, Young Boys Berna, Standard Liege.
